Notiunea de putere de stat si putere politica1

nu; ea este neputin?a puterii publice, este o stare antisocial?,

descompunerea, destr?marea societ??ii”.

Argumentarea necesit??ii existen?ei unui aparat оnzestrat cu

“for?a material? de constrвngere” оn societate este diferit? оn gвndirea

marxist?, fa?? de cea nemarxist?, celei dintвi fiindu-i specific? o pozi?ie

ce rezult? din caracterul de clas? atribuit puterii de stat. Astfel,

potrivit concep?iei marxiste, dac? statul prin esen?a lui este aparatul

minorit??ii ?i ap?r? interesele minoritare, dominan?i fiind оndreptat

оmpotriva celor mul?i, el nu poate exista altfel decвt prin organizarea

unui sistem specializat de organe care s? impun? voin?? clasei dominante,

s? asigure prin for?? aplicarea legilor ce nu exprim? voin?a general?. Оn

doctrina socialist? ideea aceasta a fost nuan?at? оn ultimele decenii,

sus?inвndu-se c? оn statele de acest tip recurgerea la for?? constituie

ultima ra?io, sfera constrвngerii statale оngustвndu-se treptat, statul

transformвndu-se оntr-un stat al оntregului popor, unde dictatura este

оnlocuit? cu autoconducerea societ??ii.

Оn ceea ce prive?te doctrinele nemarxiste, aici explica?iile

necesit??ii unei for?e de constrвngere material? sunt mult mai variate mai

nuan?ate. Astfel, unii speciali?ti, vorbind de guvernan?i ?i guverna?i au

demonstrat necesitatea acesteia plecвnd de la sfera larg? a celora ce

trebuie s? se supun? ordinelor guvernan?ilor. Cei mai mul?i, оns?, au

argumentat necesitatea unui aparat de constrвngere pentru ap?rarea ordinii

sociale, a intereselor comunit??ii оn ansamblul ei. Se arat? c? puterea de

stat de?ine monopolul constrвngerii materiale, f?r? a atribui nici o

semnifica?ie sau caracter de clas? acesteia. Constrвngerea apare astfel

necesar? pentru ap?rarea valorilor оntregii societ??i, a vie?ii, a

s?n?t??ii, libert??ii ?i averii tuturor.

Оn leg?tur? cu necesitatea for?ei de constrвngere, оn literatura

de specialitate s-a subliniat “c? statul nu a existat оn sensul modern al

cuvвntului, decвt оn momentul оn care a concentrat оn mвinile sale оntreaga

putere de constrвngere material?”, c? “оn anumite privin?e esen?ialul

puterii rezid? оn acest monopol al constrвngerii materiale оn care statul

оnsu?i nu este decвt o form? vid? de sens”.

Puterea de stat are caracter organizat

Privit? prin prisma necesit??ilor care i-au determinat apari?ia,

ca ?i prin prisma func?iilor ce le are de оndeplinit, puterea de stat nu

poate fi altfel conceput? decвt ca putere organizat?, structurat? ?i

echilibrat?, оn sensul stabilirii unor leg?turi stabile, ferme оntre

componentele sale.

Anvizajat? prin prisma cerin?ei func?ionale care i-a determinat

apari?ia – conducerea organizat? ?i unitar? a societ??ii – statul apare ca

un sistem organiza?ional politic a c?rui menire este conducerea societ??ii,

conducere ce se realizeaz? – оn mod deosebit оn societ??ile contemporane –

prin adoptarea de norme juridice ce au valabilitate pe оntreg teritoriul ?i

cu privire la оntreaga popula?ie asupra c?reia se exercit? autoritatea de

stat. Ori, atвt adoptarea normelor cвt ?i aplicarea lor sunt оn competen?a

unor forme organiza?ionale statale, fiecare categorie de organe de?inвnd,

dup? caz, competen?ele оn domeniul cre?rii dreptului, a realiz?rii lui prin

mijloace administrative ?i a realiz?rii lui pe c?i juridice. Pentru aceasta

оntreaga activitate exist? un оntreg e?afodaj de organe de stat оntre care

rela?iile esen?iale difer? оn func?ie de sistemul politic sau

constitu?ional adoptat оn ??rile respective.

Privit prin prisma func?iilor pe care le are de оndeplinit – a?a

cum au fost conceptualizate de ?tiin?a clasic? a Dreptului constitu?ional (

func?ia legislativ?, func?ia executiv? ?i cea judec?toreasc? ) sau a?a cum

sunt azi formulate оn literatura de specialitate ( de determinare a

scopurilor, sarcinilor societ??ii, de organizare a realiz?rii acestora, de

distribu?ie a valorilor ?i de ap?rare a lor etc. ) puterea de stat apare

necesarmente organizat?, fiecare sarcin? trebuind a fi realizat? potrivit

specificului ei de un organ sau organe competente ale statului.

Puterea de stat este unic?

Оn leg?tur? cu aceast? caracteristic?, C. Dissescu ar?ta, cu mul?i

ani оn urm?, c? “scriitorii germani au mai stabilit un caracter special

statului,” / usammen gehorigkeit”, adic? unitatea, leg?tura comun?,

entitatea sub care оl privesc statele str?ine. Dar aceast? оnsu?ire –

preciza el – intr? оn no?iunea teritorial? a statului, al c?rui caracter

este unitatea ?i indivizibilitatea. Noi credem, al?turi de al?ii, c?

unitatea este o caracteristic? atвt a teritoriului cвt ?i a puterii

publice. Aceast? idee poate fi sprijinit? cu argumente diferite.

Marxi?tii o sprijin? pe principiul unicit??ii clasei care de?ine

puterea public?, admi?вnd numai cu titlu de excep?ie, coexisten?a unor

clase la putere, fiind date exemple оn acest sens fie din perioada

prelu?rii puterii de c?tre burghezie – de pild? perioada оn care оn Roma

erau la conducere atвt burghezia cвt ?i o parte a mo?ierilor – fie din

perioada prelu?rii puterii de c?tre proletariat – de exemplu 1917, din

iunie pвn? оn octombrie, cвnd conduc Rusia un organ reprezentativ al

muncitorilor, solda?ilor ?i ??ranilor (sovietele) ?i unul reprezentativ al

burgheziei (guvernul). Teoriile nemarxiste folosesc argumente variate оn

sus?inerea ideii caracterului unitar al puterii. Astfel, de exemplu,

Montesquieu, cu toate c? vorbe?te despre separarea puterilor оn stat ” ?i

argumenteaz? necesitatea limit?rii unor puteri prin activitatea altora,

arat? оn final sensul unic al activit??ii acestora spunвnd c? toate

puterile “sont forcees d’aller de concert” (sunt for?ate de a c?dea de

acord), fapt ce ne conduce la concluzia unit??ii puterilor оn stat. Sau оn

concep?ia unor contemporani care spun c? puterea de stat “este o putere de

superpozi?ie ?i centralizat?”, ideea unit??ii acesteia este evident. Dup?

cum este ?tiut, superpozi?ia este criteriul de a comasa sau combina mai

multe elemente оntr-un tot, оn a?a fel оncвt elementele comasate s? fie

direct оn subordinea celui format prin comasare. Deci, cu referire la

organele statului, subordonarea tuturor fa?? de anumite organe supreme

semnific? unitatea lor, dup? cum centralizarea nu se poate realiza decвt

prin subordonare.

Alte caracteristici ale puterii de stat

Dup? cum ar?tam, afar? de aceste caracteristici pe care le g?sim –

explicit sau implicit – formulate оn gвndirea speciali?tilor marxi?ti ?i

nemarxi?ti, unii gвnditori din occident mai adaug? ?i altele. Astfel, se

apreciaz? c? puterea de stat are un caracter civil ?i temporal. Dar aceste

caractere sunt re?inute ca fiind specifice doar democra?iilor occidentale

actuale. Doctrina socialist?, оn special cea elaborat? оn a doua perioad?

de dezvoltare a statelor europene avвnd acest caracter, a sus?inut ideea

existen?ei unor caracteristici ale puterii de stat socialist ?i anume:

1. Caracterul democratic “argumentвnd” c? democra?ia burghez?

este “ciuntit?, fals?” o democra?ie оn ghilimele,

comparativ cu cea socialist?, singura democra?ie real?,

societatea socialist? fiind comunitatea оn care se

realizeaz? conducerea poporului pentru popor ?i prin

popor”etc.

2. Caracterul creator, оn sensul c? orice putere etatic? pвn?

la cea socialist? ?i-a propus doar men?inerea unor rela?ii,

conservarea lor, pe cвnd aceasta – numai ea – are sarcini

preponderent creatoare, de construire a unei societ??i noi,

lipsite de exploatare;

3. Caracterul progresist, strвns legat de cel creator, care

reiese din faptul c? aceast? putere de stat socialist?

promoveaz? noul оn toate domeniile ?i оn special,

оnlocuirea vechilor rela?ii de produc?ie burgheze cu un nou

tip de rela?ii, progresiste care urmeaz? s? ridice

societatea pe noi culmi de civiliza?ie ?i progres”.

Am tr?it cu to?ii ?i am sim?it pe viu “democra?ia” “progres”,

“noul” create de comunism ?i nu merit? s? facem “un rechizitoriu, ci doar o

constatare: o оntreag? societate dore?te “s? se оntoarc?” la democra?ia

“ciuntit?”, burghez?, la democra?ia de tip occidental, cu o condi?ie: s? se

ocoleasc? “p?catele ei”.

Suveranitate – caracteristic? esen?ial? a puterii de stat

Suveranitatea de stat este acea calitate – tr?s?tur? – a puterii

de stat de a fi suprem? оn raport cu oricare alte puteri sociale existente

оn limitele sale teritoriale ?i independent? fa?? de puterile oric?rui alt

stat sau organism interna?ional, calitate exprimat? оn dreptul statului de

a-?i stabili оn mod liber, f?r? nici o imixtiune din afar? scopurile sale

pe plan intern ?i extern, sarcinile fundamentale pe care le are de

оndeplinit ?i mijloacele necesare realiz?rii lor, respectвnd suveranitatea

altor state ?i normele dreptului interna?ional.

Suveranitatea de?i este o no?iune unitar? оn esen?a ei, implic?

totu?i, dou? ipostaze ce reflect? cele dou? planuri pe care se manifest?:

cel intern ?i cel extern. Dep??indu-se stadiul оn care se vorbe?te de

“suveranitate intern?” ?i “suveranitate extern?”, ast?zi se vorbe?te de

dou? laturi ale aceluia?i fenomen, оntre care exist? puternice leg?turi de

interdependen??, formвnd un tot unitar.

Suprema?ia puterii de stat desemneaz? acea оnsu?ire a acesteia de

a fi superioar? oric?rei alte puteri sociale existente оntr-o anumit? ?ar?

la un moment dat. Ea se caracterizeaz? оn dreptul statului de a adopta

norme juridice, reguli obligatorii pentru to?i cet??enii ei ?i de a le

asigura aplicarea. S-a spus de asemenea, c? numai puterea de stat decide

asupra drepturilor ?i оndatoririlor fundamentale ale cet??enilor s?i,

precum ?i a modului оn care acestea sunt garantate, idee dep??it? azi de

realitatea existen?ei unor organisme interna?ionale de ap?rare a dreptului

omului, de existen?a unor conven?ii (tratate) cu privire la garantarea lor,

fapt ce reiese ?i din interpretarea articolului 4 din Constitu?ia

Republicii Moldova, оn care se indic? c? dispozi?iile constitu?ionale

privind drepturile ?i libert??ile omului se interpreteaz? ?i se aplic? оn

concordan?? cu declara?ia Universal? a dreptului Omului, cu pactele ?i cu

celelalte tratate la care Republica Moldova este parte. Оn aceste condi?ii

putem afirma c? statul sunt cele ce asigur? ?i ocrote?te drepturile

cet??enilor lor оn concordan?? cu dispozi?ia tratatelor interna?ionale din

acest domeniu.

Suprema?ia puterii de stat se manifest? оn anumite limite

teritoriale, teritoriu pe care puterea de stat este organizat? fiind

inalienabil? ?i indivizibil?. Suveranitatea de stat se manifest? оn

integritatea teritoriului ?i inviolabilitatea frontierelor statului.

Suprema?ia puterii de stat are un con?inut complex, referindu-se la toate

laturile vie?ii sociale ?i la toate problemele ce pot interesa o anume

societate оn prezent sau viitor.

Suprema?ia puterii de stat trebuie privit? оns? оn strвns?

leg?tur? cu for?ele ei materiale de constrвngere, pentru c? “puterea de

comand? a statului” nu se manifest? оn plenitudinea ei decвt dac? statul

dispune de for?ele ?i mijloacele necesare pentru asigurarea voin?ei sale.

Cвnd for?a statelor scade, alte puteri, interese – precum ale unor grup?ri

extremiste etc. – se pot manifesta mai pregnant decвt cea a statului, оn

astfel de condi?ii fiind greu s? mai vorbe?ti de suprema?ia sa.

A doua latur? a suveranit??ii, strвns legat? de prima, este

independen?a. Ea se manifest? оn rela?iile statului cu alte state,

exprimat? оn neatвrnarea statului ?i decurge din suprema?ia puterii de

stat. Independen?a indic? acea tr?s?tur? a puterii de stat potrivit c?reia

statul о?i stabile?te singur liber ?i dup? propria sa apreciere, f?r?

nici un amestec al vreunui alt stat sau organism mondial, politica sa

intern? ?i extern?. Statul suveran apare astfel independent atвt оn ceea ce

prive?te rezolvarea problemelor sale interne, cвt ?i a celor externe. Dar

aceast? independen?? trebuie s? se manifeste оn condi?iile respect?rii

altor state ?i a normelor unanim admise ale dreptului interna?ional.

Afirmarea suveranit??ii unui stat implic? respectarea suveranit??ii

celorlalte state, egale оn drept. Fiecare stat, оn numele poporului s?u,

are dreptul s?-?i aleag? calea dezvolt?rii ?i s? stabileasc? mijloacele

pentru realizarea ei. Dar afirmarea libert??ii, a independen?ei unui stat

trebuie dublat? de colaborarea statelor, de pe pozi?ii de egalitate ?i

respect reciproc, pentru rezolvarea intereselor comune, ale intereselor

comunit??ii umane, оn general.

Colaborarea оntre state se realizeaz? dup? cum este ?tiut,

potrivit unor principii оn cadrul c?rora respectiv suveranitatea ocup? un

loc important. Dar manifestarea sa nu poate fi privit? altfel decвt prin

prisma ac?iunii celorlalte. Оnsemn?tatea atribuit? acestui principiu nu

trebuie interpretat? оn sensul diminu?rii celorlalte – egalitatea оn

drepturi, avantajul reciproc etc. – deoarece aceste principii sunt

complementare, ac?ioneaz? unul prin cel?lalt, manifestarea ?i realizarea

unuia depinzвnd de modul оn care se manifest? ?i ac?ioneaz? toate

celelalte. Astfel, de exemplu, nerespectarea sau оnc?lcarea principiilor

egalit??ii оn drept a statelor aduce prejudicii principiului suveranit??ii,

оnc?lcarea acestuia din urm? оmpiedic? realizarea avantajului reciproc ?i

a?a mai departe. Оn felul acesta apare clar c? interac?iunea tuturor

principiilor ce guverneaz? rela?iile оntre state are dou? efecte pozitive

directe:

1) Asigur? c? celelalte state vor respecta ?i ele, la rвndul

lor, independen?a ?i drepturile suverane ale statului,

astfel punвndu-se оn mi?care mecanismul principiului

reciprocit??ii;

2) Eliminarea condi?iilor apte de a genera arbitrariul ?i

st?rile anarhice оn sвnul comunit??ii interna?ionale.

Independen?a unui stat nu trebuie absolutizat? оn detrimentul

celorlalte, ci, din contra ea trebuie privit? prin prisma realiz?rii

independen?ei celorlalte state. Statele оmpreun? trebuie s? fac? eforturi

care s? asigure echilibrul comunit??ii interna?ionale. Pentru realizarea

acestui echilibru ele trebuie s? ajung? la un compromis, luвnd decizii, de

pe pozi?ii suverane, оn leg?tur? cu anumite atribu?ii ce vor apar?ine unor

organisme interna?ionale.

Оn lumina celor ar?tate, suveranitatea de stat apare ca o unitate

dialectic?, a suprema?iei ?i independen?ei puterii de stat, apare, оn

acela?i timp, ca tr?s?tur? esen?ial? a acesteia.

Suveranitatea azi are un con?inut complex, pe plan interna?ional ?i оn

cadrul fiec?rui stat оn parte f?cвndu-se eforturi sus?inute pentru

determinarea cвt mai complet? a acestuia. Оn acest sens trebuie ar?tat

faptul c? declara?ia Organiza?iei Na?iunilor Unite din 1970 a precizat care

sunt principalele elemente constitutive ale suveranit??ii ?i anume:

1) Toate statele sunt egale din punct de vedere juridic;

2) Fiecare stat se bucur? de drepturi inerente deplinei

suveranit??i;

3) Fiecare stat are obliga?ia de a respecta personalitatea

altor state;

4) Integritatea teritorial? ?i independen?a politic? ale

statului sunt inviolabile;

5) Fiecare stat are dreptul de a alege ?i dezvolta оn mod

liber sistemul s?u politic;

6) Fiecare stat este obligat s? se achite оn оntregime ?i cu

bun? credin?? de obliga?iile sale interna?ionale ?i s?

tr?iasc? оn pace cu celelalte state.

Оn acest document s-a precizat de asemenea c? toate statele se

bucur? de egalitate suveran?, c? ele au drepturi ?i obliga?ii egale ?i sunt

membre egale ale comunit??ii interna?ionale, indiferent de deosebirile de

ordin economic, social, politic sau de oricare alt? natur?.

Teorii contemporane privind suveranitatea

Оn?elegвnd suveranitatea ca puterea absolut? nelimitat? de nimeni

?i de nimic ce se exercit? exclusiv ?i independent de c?tre stat, mul?i

autori contemporani au argumentat, dup? caz, caracterul permanent al

suveranit??ii, inutilitatea acestui concept, demonetizarea sa demonstrвnd

c? p?strarea suveranit??ii statelor are consecin?e nefaste asupra

colabor?rii acestora, asupra climatului interna?ional. Au fost ?i sunt

sus?inute puncte de vedere care repudiaz? suveranitatea, considerвnd-o “o

surs? a nesiguran?ei ?i a r?ului”, un obstacol оn calea dezvolt?rii

rela?iilor dintre na?iuni, un concept оnvechit care creeaz? dificult??i de

netrecut ?i confuzii оn sfera dreptului interna?ional, un concept “gre?it”

care ar trebui azvвrlit, renun?area la suveranitate fiind considerat? ca o

cale de men?inere a p?cii ca un mijloc de a facilita libera circula?ie a

oamenilor ?i a ideilor. Unii autori contemporani refuz? sau evit? s?

utilizeze aceast? no?iune. Astfel, de exemplu, profesorul J. E. Aubert,

analizвnd puterea de constrвngere ca element caracteristic al puterii de

stat, arat? c? o astfel de putere se manifest? la toate e?aloanele – stat

federal, canton, organisme regionale ?i comunale – dar nu are aceea?i

natur? “la nivelul na?iunii se va spune c? este suveran? sau, pentru a

evita a evita acest adjectiv devalorizat, se va spune c? puterea de

constrвngere a Elve?iei depinde imediat de dreptul interna?ional”. Ori din

afirma?ia de mai sus dou? idei se impun prioritar:

1) No?iunea de suveranitate s-a demonetizat de a?a natur?

оncвt nu merit? s? mai fie utilizat?;

2) Puterea de constrвngere a unui stat este subordonat?

dreptului interna?ional.

Dac? multe concep?ii converg c?tre negarea total? a

suveranit??ii statelor, altele “propun” reconsiderarea conceptului,

schimbarea viziunii asupra con?inutului acesteia, a cre?rii unei concep?ii

оn care se va ?ine cont de deosebirile care exist? оntre faptul “de a avea”

suveranitate ?i faptul “de a o exercita”, оntre suveranitate “оn sens

politic” ?i suveranitate “оn sens juridic”, ajungвnd astfel, la ideea

competen?elor statului оn favoarea unor organisme interna?ionale.

Pentru prima orientare – monist? – concludent este dup? p?rerea

noastr?, un exemplu, cel al doctrinei normativiste a lui Hans Kelsen (1881

– 1973). Оn concep?ia sa “suveranitatea nu constituie o calitate

perceptibil? sau obiectiv discernabil? dintr-un obiect real , ci din contr?

condi?ia de care depinde o ordine normativ? suprem? care, оn validitatea

sa nu se deduce din nici o alt? ordine superioar?”. Aceast? idee privind

suveranitatea, pentru a fi corect оn?eleas?, trebuie analizat? оn lumina

doctrinei sale – “doctrina pur?” – a dreptului оnl?untrul c?reia dreptul

este conceput ca un e?afodaj de norme – de acte juridice (normative ?i

nenormative) – subordonate din treapt? оn treapt? pвn? la norma

fundamental? (o norm? ipotetic?), iar statul ca ordine juridic? subordonat

ordinii interna?ionale. La Kelsen deci sistemul de drept na?ional о?i

g?se?te validitatea оn sistemul de drept interna?ional, ceea ce conduce la

concluzia c? оntre aceste dou? sisteme nu poate exista decвt o unitate

perfect?. Singura concep?ie posibil? – dup? el – este cea monist?.

Examinвnd cele dou? construc?ii posibile – monist? cu primatul dreptului

interna?ional ?i monismul cu primatul dreptului intern – afirm? c? am fi

liberi s? alegem оntre ele, pentru ca apoi s? ajung? la concluzia

categoric? a subordon?rii dreptului intern fa?? de dreptul interna?ional.4

Оn acest sens este semnificativ? defini?ia pe care o d? statului ?i

anume “statul … se define?te ca o ordine juridic? relativ centralizat?,

limitat? оn domeniul s?u de validitate spa?ial ?i temporal subordonat?

direct dreptului interna?ional ?i eficace оn ansamblu ?i оn mod general”.

Astfel, pornind de la teza potrivit c?reia dreptul interna?ional determin?

sfera de validitate a ordinelor juridice (a statelor), ajunge la concluzia

necesit??ii “elimin?rii dogmei suveranit??ii”.

El cere s? se renun?e la suveranitate ar?tвnd c? statul nu are o

competen?? exclusiv оn problemele na?ionale. Nu exist? probleme –

precizeaz? el – care s? nu poat? fi reglementate de dreptul interna?ional,

dar exist? probleme care pot fi reglementate numai de acesta.

Observ?m c? H. Kelsen are o viziune “mondialist?” asupra

fenomenelor juridice, ordinea juridic? interna?ional? cuprinzвnd toate

ordinele juridice na?ionale, dreptul interna?ional transformвndu-se,

astfel, оntr-un “drept mondial”.

Pentru cea de a doua orientare – schimbarea viziunii asupra

conceptului de suveranitate, astfel оncвt s? reflecte mai fidel ?i mai

exact realitatea – este foarte greu de f?cut referire doar la autori. Cele

mai multe opinii sunt azi exprimate оn acest sens, idei ca cele privind

deosebirea dintre suveranitatea politic? ?i suveranitatea juridic?, ca cele

privind “suveranitatea relativ?”, “suveranitatea competen??” etc. fiind

оntвlnite foarte frecvent. Astfel, de exemplu, Verdoss propune o teorie a

reparti?iei competen?elor ?i ajunge la concluzia priorit??ii dreptului

interna?ional, demonstrвnd necesitatea transfer?rii unor atribu?ii din

competen?a statelor pe seama unor “nivele superioare”, suprastatale sau

interna?ionale. Korowicz, la rвndul s?u, propune оnlocuirea termenului de

suveranitate оn?eleas? “оn mod absolut” cu cel de “suveranitate relativ?”.

El argumenteaz? ideea suveranit??ii relative pornind de la situa?iile reale

оn care suveranitatea este supus? la tot felul de limit?ri. Оn acest sens

ar?ta c? suveranitatea poate fi limitat? ?i prin simpla оncheiere de

tratate interna?ionale, deoarece au drept consecin?? restrвngerea

libert??ii de ac?iune a statului. De asemenea face o deosebire оntre

suveranitatea propriu-zis? ?i exerci?iul ei, ar?tвnd c? suveranitatea nu

poate fi abandonat? dar exerci?iul ei poate fi restrвns – virtual … f?r?

limite.

La aceste dou? orient?ri, din care uneia оi este specific

argumentarea ideii unui singur stat – statul mondial – unei singure

suveranit??i, iar celeilalte ideea subordon?rii directe a dreptului intern

fa?? de cel interna?ional se adaug? o a treia, care are drept

caracteristic? faptul c? neag? suveranitatea “de fapt”, am spune noi, adic?

se refer? la “ceea ce este” azi suveranitatea statului ?i nu la ceea “ce

trebuie s? fie”. Pornind de la unele constat?ri realiste cu privire la

inegalitatea puterii militare ?i economice a statelor, unii autori trag

concluzia c? no?iunea de suveranitate “о?i pierde orice semnifica?ie”.

Astfel, M. A. Kaplan spunea c? ceea ce caracterizeaz? оn prezent via?a

interna?ional? este dominarea acesteia de c?tre statele mai puternice,

conducerea ei dup? un sistem bipolar, оn care suveranitatea statului о?i

pierde orice semnifica?ie sau, oricum, este mult “restrвns?” prin limitarea

ei doar la unele probleme. Relativ asem?n?tor vede lucrurile ?i G.

Schawrtzenberg, care arat? c? suveranitatea deplin? apar?ine doar cвtorva

state mai puternice, celelalte оnscriindu-se оn cadrul unor raporturi de

ierarhizare bazate pe for??.

Оn condi?iile actuale caracterizate prin amploarea mi?c?rilor

revolu?ionare din ??rile din centrul ?i estul Europei, ??ri care au p?r?sit

calea comunist? de dezvoltare ?i s-au orientat spre dreptul constitu?ional

clasic, pozi?ia fa?? de suveranitate se diversific? ?i mai mult. Remarc?m

astfel оn Europa, dar nu numai:

1) O tendin?? de interna?ionalizare de integrare economic,

cultural?, politic? etc. ?i, pe cale de consecin??, de

creare sau reactivare a unor organisme interstatale care

exercit? atribu?ii ce anterior apar?ineau statelor

suverane.

2) O tendin?? invers? de dezmembrare a unor state de regul?

statele federale ?i de formare a unor state noi

independente.

Prima tendin?? este cea a statelor dezvoltate din Europa, a

statelor bogate. Ea poate fi ilustrat? printr-un exemplu recent: semnarea

la Luxemburg, оn octombrie 1991, de c?tre ??rile C.E.P. ?i A.E.L.S. a unui

acord privind crearea оn 1993 a unei vaste zone a liberului schimb. A doua

tendin?? este specific? statelor din r?s?ritul Europei, unde s-au desprins

ca state independente Lituania, Letonia, Estonia etc., unde alte state

lupt? pentru independen??, unde Basarabia prin referendum ?i-a declarat

independen?a. Оn aceste condi?ii credem noi, atitudinea fa?? de conceptul

de suveranitate se va schimba radical.

Concluzii

Orice societate, oricвt de primitiv?, trebuie s? dispun? de o

anumit? organizare ?i distribuire a puterilor, chiar ?i pentru elementara

func?ie a conserv?rii ei. Оn acest sens Balandier consider? c? puterea va

fi definit? ca rezultвnd, pentru orice societate, din necesitatea de a

lupta оmpotriva entropiei care o amenin?? cu dizolvarea. Nu exist? forme de

agregare social? ?i activit??i umane mai complexe care s? fie lipsite de

putere. Puterea apare ca o necesitate social?, necesitate ce poate fi

explicat?, оn primul rвnd prin prisma importan?ei pe care o prezint?

men?inerea echilibrului, a coeziunii interne a oric?rei societ??i. Dar ea

apare ?i ca rezultat al unei necesit??i externe, explicat? prin prisma

faptului c? orice societate global? este оn leg?tur? cu exteriorul, are

leg?turi cu alte societ??i, fapt pentru care puterea trebuie s? organizeze

aceste rela?ii, dup? cum trebuie s?-i asigure ap?rarea.

Formele puterii pot fi desigur foarte variate, dar nu se poate

imagina absen?a total? a oric?ror forme de putere, f?r? a presupune

dezagregarea structurilor societ??ii. Rolul esen?ial al oric?rei forme de

putere este de a asigura coeziunea ?i func?ionalitatea diferitor structuri

?i organisme ale societ??ii umane, coordonarea activit??ilor care se

desf??oar? оn interiorul acestora. Argumentarea necesit??ii puterii, Robert

Bierstedt preciza: trebuie s? fie clar c? este nevoie de putere pentru a

consfin?i asocia?ia, a-i garanta continuitatea, a-i оnt?ri normele …. Pe

scurt, puterea sprijin? ordinea fundamental? a societ??ii ?i organizarea

social? оn cadrul ei. Puterea st? оn spatele oric?rei asocia?ii ?i оi

sus?ine structura, f?r? putere nu exist? nici o organizare ?i nici o ordine

”.

Referindu-ne la putere trebuie s? facem o distinc?ie оntre puteri …

оn general puterea politic? ?i puterea de stat, probleme ce sunt adesea

confuz tratate оn literatura de specialitate.

Cвnd spunem “puterea ca fenomen social”, facem o deosebire оntre:

1) Rela?iile de “conducere-supunere” (sau de “dominare-

subordonare”), bazate pe capacitatea de a lua decizii ?i a

asigura оndeplinirea lor (prin mijloace de persuasiune sau prin

constrвngere, dup? caz);

2) acea calitate a personalit??ii umane de a putea face ceva, adic?

puterea оn sens de putin??, for??, t?rie;

Оn acest sens de un real folos ne este distinc?ia f?cut? de unii

speciali?ti оn Fran?a оntre “puissance” ?i “pouvoir”. Astfel de exemplu

M.Prelot sus?ine c? puissance ” este echivalent cu poten?ia (autoritate

natural? ?i personal?), iar pouvoir cu potestas (autoritatea construit?

magistratura).

Ceea ce are primordial оn vederea dreptului constitu?ional cвnd

analiz?m puterea este primul sens , cel de rela?ie оntre dou? subiecte

inegale, rela?ie оn virtutea c?reia un subiect de regul? colectiv, are

capacitatea de a lua decizii ?i de a asigura оndeplinirea lor. Acest fapt,

оns?, nu determin? оnl?turarea sau neglijarea complet? a celuilalt sens, de

putin?? for?? t?rie pentru c? puterea politic? este de?inut? ?i exercitat?

de oameni, iar de calitatea lor depinde calitatea ?i eficien?a deciziilor

luate.

Puterea se manifest? оn toate domeniile vie?ii sociale, оmbr?cвnd

forme foarte variate: economice, politice, militar?, spiritual-ideologic?

etc.

Puterea politic? se deosebe?te de alte forme de putere prin aceea

c? ea se manifest? numai оn societ??ile оn care exist? o diferen?iere

social? оntre cei ce conduc ?i cei condu?i, оntre guvernan?i ?i guverna?i.

Оn literatura de specialitate s-a ar?tat c? оn orice grup uman se poate

observa o diviziune a membrilor lui оn dou? categorii, cei care comand? ?i

cei care ascult?. Acest aspect exprim? existen?a puterii. Dar cвnd acest

fenomen se remarc? la nivelul societ??ii globale, este un fenomen politic,

atunci vorbim de putere politic? a statului.

Puterea politic? este puterea organizat? a unui grup care se

exprim? оn capacitatea acestuia de a lua decizii obligatorii ?i de a le

asigura оnf?ptuirea оn societ??ile оn care diferen?ierea оntre guvernan?i

?i guverna?i a atins un anume grad. No?iunea de putere politic? este

folosit? cel mai des ca fiind sinonim cu cea de putere de stat. Dup?

p?rerea noastr? оns?, prima are o sfer? mai larg?. Astfel putem vorbi de

puterea politic? a uni partid chiar dac? acesta se afl? оn opozi?ie, dar nu

putem considera aceast? putere ca fiind ?i de natur? etatic?.

Sintetizвnd am putea spune c? puterea ca fenomen social оmbrac? mai

multe forme c? printre acestea, puterea politic? ocup? un loc principal, c?

ea se manifest? numai оn societ??ile оn care exist? o diferen?iere оntre

guvernan?i ?i guverna?i, avвnd o sfer? mai larg? decвt puterea de stat care

semnific? o anumit? putere politic?, ce poate fi deta?at? de altele prin

tr?s?turi specifice, proprii, ce-i confer? un loc aparte оn sfera formelor

(tipurilor) de putere.

Puterea de stat poate fi abordat? la mai multe nivele:

1) la un nivel general abstract;

2) la nivelul unui anume tip de putere

3) la nivelul unei anume puteri concrete ( de exemplu puterea de stat

existent? azi оn Republica moldova).

Dup? cum ea poate fi abordat? din mai multe puncte de vedere: sociologic,

juridic etc.

Bibliografie

Constitu?ia Republicii Moldova din 1994, (Monitorul Oficial al

Republicii Moldova, 1994, 4 august, nr. 1)

Prof. dr. Genoveva Vrabie, “Dreptul constitu?ional ?i institu?ii

politice contemporane”, Editura “?tefan Procopiu”, Ia?i, 1993, Edi?ia a 2-

a, Partea I

Prof. univ. dr. Ion Deleanu, “Drept constitu?ional ?i institu?ii

politice. Tratat”, Editura “Europa Nova”, Bucure?ti 1996, vol 1

Cristian Ionescu “Drept constitu?ional ?i institu?ii politice”,

Bucure?ti, 1996

Planul lucr?rii

Introducere ………………………………………………………….1

No?iunea puterii ……………………………………………………..2

No?iune de putere politic? …………………………………………...5

Caracteristici ale puterii de stat ……………………………………...9

Puterea de stat este o putere politic? …………………………9

Puterea de stat este oficial? …………………………………10

Puterea de stat este investit? cu putere

de constrвngere material? …………………………………..12

Puterea de stat are caracter organizat ……………………….13

Puterea de stat este unic? …………………………………...14

Alte caracteristici ale puterii de stat

…....……………………15

Suveranitatea – caracteristic? esen?ial? a puterii de stat …………….16

Teorii contemporane privind suveranitatea ………………………….20

Concluzii ……………………………………………………………..24

Bibliografie …………………………………………………………..27

1 G. Bordeau, Droit constitutionnel, cit. supra, p.13

2 G. Burdeau, Traite de science politique, t. Ier , Libraire generale de

droit

et de justisprudence, Paris, 1966, nr. 406

3 K. Marx, F. Engels, Opere, vol. 20, 1964, p. 177- 178

4 H.Kelsen, La Theorie du droit, Paris, 1962, p. 438

Страницы: 1, 2