Notiunea de putere de stat si putere politica1

Notiunea de putere de stat si putere politica1

INTRODUCERE

Categoria de putere, оn mod deosebit cea de putere politic?, a

constituit ?i constituie obiectul de cercetare a tuturor disciplinelor

teoretice cu caracter politic. Dreptul constitu?ional ca ?tiin?? politic?

?i juridic? оn acela?i timp, nu numai c? nu poate ocoli, dar nici nu poate

fi imaginat f?r? acest mare capitol referitor la puterea politic? la modul

оn care aceasta ia na?tere ?i se realizeaz? potrivit dispozi?iilor

normative ?i a tradi?iilor unui popor, ale unei societ??i. Numai c? aceast?

?tiin?? nu cerceteaz? оntreaga problematic? a statului, a puterii politice

оn general. Foarte multe probleme referitoare la stat sunt analizate de

alte ramuri ale ?tiin?elor politice, precum teoria general? a statului,

istoria ideilor politice, filosofia politic?, sociologia politic? etc.

Оn aceast? lucrare ne-am propus ca obiectiv clarificarea

conceptelor de putere politic? statal?, a elementelor ?i func?iilor sale, a

structurii de stat ?i formele de guvernare, a organiz?rii conducerii

societ??ii potrivit principiilor separa?iei puterilor оn stat ?i a analizei

cвt mai complete a modului de organizare ?i realizare a puterii оntr-un

anume stat.

No?iunea de putere

Оn sens sociologic ?i aparent tautologic, puterea desemneaz?

ansamblul sau sistemul rela?iilor de putere constituite оntr-o societate

istorice?te determinat?, exprimвnd autoritatea pe care un individ sau un

grup de indivizi o are asupra altora pentru realizarea unui scop comun,

asumat de membrii colectivit??ii sau impus acestora de c?tre cei care

exercit? puterea.1

Aceast? defini?ie implic? urm?toarele preciz?ri:

a) Puterea nu este o simpl? posibilitate a omului оn raport cu

lumea exterioar? lui, ea nu este o simpl? rela?ie оntre om ?i

om, оntre om ?i un obiect sau fenomen. O astfel de rela?ie poate

exprima, cel mult, putin?a omului de a оntreprinde ceva оn

ambian?a sa, nu оns? autoritatea lui оn raport cu al?ii;

b) Autoritatea exprim? atвt ideea de for??, puterea de a comanda,

de a dispune ?i de a impune, cвt ?i cadrul institu?ional prin

care aceast? idee se materializeaz?, se obiectiveaz?;

c) Puterea este un fenomen rela?ional: dezv?luirea esen?ei puterii

nu este posibil? dac? facem abstrac?ie de subiectul puterii (

guvernan?ii ), de obiectul ei ( guverna?ii ) ?i de mijloacele

sau metodele оntrebuin?ate pentru realizarea puterii, adic? de

raportul existen?ei оntre constrвngere ?i convingere. A?adar,

puterea este o for?? care preexist? formelor de manifestare, ea

este o energie social? оn stare latent?. “ Sesizarea ” puterii

?i a esen?ei ei devin posibile numai ca urmare a exterioriz?rii

acesteia оntr-un cadru rela?ional;

d) Scopul puterii poate fi deliberat, asumat de c?tre cei asupra

c?rora se exercit? puterea sau dimpotriv?, unul impus, resim?it

ca presiune exterioar?, ca form? alienat? a idealului social.

Dup? caz, scopul puterii asigur? stabilitatea raportului dintre

guvernan?i ?i guverna?i sau, dimpotriv?, determin? sau оntre?ine

tensionarea lui. Оn fine, explic? mijloacele la care recurge

puterea pentru a se оnf?ptui. El explic?, de asemenea, starea

existent? оn interiorul societ??ii: complementaritatea dintre

putere ?i voin?a grupului sau neutralismul lor static ?i

poten?ial exploziv:

Оn general prin conceptul de putere se desemneaz? capacitatea de a

impune propria voin?? ori de a o exercita fa?? de al?ii.

Ca raport de domina?ie puterea se institu?ionalizeaz? mai оntвi оn

familie (pater familias), оntr-o institu?ie ori organiza?ie (consilii de

administra?ie), оn ?coal? (profesorul), оn societate (autorit??ile puterii

statale parlament-guvern etc.).

A?adar puterea este mijlocul prin care se men?ine ordinea,

intervine pentru a respecta propor?iile sociale, pentru asigurarea “binelui

comun”.

Iat? de ce Alexandru Vl?hu?? оn “Gвnduri” scria c? “adev?rata

m?sur? dup? care se judec? orice putere: cвt bine a adus pe lume, nu cвt

zgomot a f?cut”.

Din punctul nostru de vedere, intereseaz? puterea la nivelul

macrosocial, acea putere care, оn exercitarea ei, se оntemeiaz? pe

identificarea realit??ilor, cunoa?terea ?i promovarea unor valori ?i

ajutorul cet??enilor care o accept? ?i recunosc оn vederea asigur?rii

interesului general.

Оn concep?ia profesorului I. Deleanu “ puterea desemneaz? ansamblul

s?u, sistemul rela?iilor de putere constituie оntr-o societate istorice?te

determinat?, exprimвnd autoritatea pe care un individ sau un grup de

indivizi o are asupra altora pentru realizarea unui scop comun, asumat de

membrii colectivit??ii sau impus acestora de c?tre cei care exercit?

puterea ”.

Cunoscutul autor francez G. Burdeau, prezenta puterea ca fiind “o

for?? оn serviciul unei idei, o for?? n?scut? din con?tiin?a social?,

destinat? s? conduc? grupul оn c?utarea “binelui comun” ?i capabil?, la

nevoie, de a impune membrilor atitudinea pe care ea o comand?”.

Profesorul I. Deleanu surprinde urm?toarele aspecte legate de

putere:

a) Puterea reprezint? nu numai “ideea de for??, puterea de a

comanda, de a dispune ?i de a impune”, dar ?i “cadrul

institu?ional prin care aceast? idee se materializeaz?”;

b) Puterea se exercit? pentru realizarea unui scop comun ori

pentru exercitarea unuia impus de guvernan?i. Scopul

puterii a?adar, determin?, ori statornicia rela?iei

guvernan?i-guverna?i sau dimpotriv?, оncordarea ori

amplificarea acestuia. Оn func?ie de raportul оn care se

afl? subiec?ii puterii se explic? ?i mijloacele folosite

pentru exercitarea ei;

c) Aspectul social al puterii este determinat de faptul c?

puterea se exercit? numai оn cadrul rela?iilor sociale “оn

lipsa puterii societatea este un corp inert, ea este

incapabil? s?-?i satisfac? ra?iunea de a fi”, puterea este

deci “o condi?ie a ordinii sociale ?i a apropierii

idealului comun, libertatea ?i binele nu sunt posibile

decвt оntr-o asemenea ordine”.

No?iune de putere politic?

Orice fapt social poate dobвndi semnifica?ie politic?. Fenomenul

politic este o calitate care poate fi ata?at oric?rui fapt social, dac?

оnl?untrul universului social dat acel fapt poate fi interpretat ca fiind

politic. Aceasta nu оnseamn?, bineоn?eles, c? totul este de domeniul

politicului; оnseamn?, оns?, c? totul este susceptibil de politizare.

Calitatea politic? este deci acea dimensiune care se ata?eaz? oric?ror

fapte, acte sau situa?ii оn m?sura оn care prin aceasta, se exprim?

existen?a unui grup uman, rela?iile de autoritate ?i de conformitate

stabilite оn vederea unui scop comun.

Nu exist? fapte sociale politice prin ele оnsele, independent deci

de aprecierea lor ca atare. Exist? оns? fapte politice “oficializate”

оntrucвt sunt s?vвr?ite оntr-un cadru institu?ionalizat (de exemplu

alegerea sau revocarea deputa?ilor, investirea guvernului de c?tre

parlament, dizolvarea parlamentului de c?tre Pre?edintele Republicii,

suspendare din func?ie a Pre?edintelui Republicii de c?tre parlament).

A?a cum am ar?tat anterior, puterea este caracteristic? oric?rei

colectivit??i umane. Rolul ei оn societate este argumentat prin lipsa

conformit??ii tuturor membrilor s?i fa?? de reguli ?i legi. Puterea este

cea care orienteaz? societatea spre anumite scopuri, dirijeaz? ?i men?ine

starea de func?ionare a societ??ii. Deci, puterea politic? apare “cвnd

comunitatea uman? devine societate, cвnd cei care o alc?tuiesc au

con?tiin?a de apartenen?? la acea colectivitate”.

Procesul con?tiin?ei sociale a fost, fire?te, оndelungat ?i extrem

de anevoios. El s-a aflat mereu sub presiunea unei multitudini de factori

materiali ?i spirituali, interac?ionвnd spre producerea aceluia?i rezultat:

formarea con?tiin?ei.

Оncercarea de reduc?iune sau feti?izare a unora dintre factorii

care au declan?at ?i оntre?inut procesul acestei deveniri, nu poate decвt

fi expresia unei m?rginiri deliberate sau accidentale.

A?adar, puterea ?i societatea apar оmpreun?, pentru c? “f?r?

puterea politic?”, f?r? acea for?? de impulsie care genereaz? mi?carea оn

scopul c?reia e angajat organismul social, societatea e un corp inert

aproape de declinul ei”. (G. Burdeau).2

Potrivit aceluia?i reputat autor francez formele puterii sunt

clasificate оn forme “preetatice” ?i forme “etatice”.

Puterea apar?ine оn cadrul formelor preetatice, grupului, o putere

difuz?, ori ?efului sau unui grup minoritar (“puterea individualizat?”),

?inвnd seama de calit??ile sau meritele “?efului” de tradi?ii sau obiceiuri

etc. totdeauna оns? temeiul obiectiv al puterii preetatice, indiferent de

forma acesteia, r?mвne existen?a comunitar? ?i confruntarea comunit??ii cu

mediul ambiant. Sacralizarea ?i оncercarea de legitimare a puterii,

deta?area ei de func?iile generale ale colectivit??ii, marcheaz? оnceputul

cristaliz?rii puterii ?i al alien?rii acesteia. Statul оnc? nu fusese

“inventat”. necesitatea lui devenise stringent?. Autoritatea puterii nu se

mai putea sprijini pe credin?e sau cutume. Era necesar un cadru

institu?ionalizat care, pe de-o parte, s? legitimeze puterea iar pe de alt?

parte s?-i asigure realizarea ?i eficacitatea. Ansamblul articulat a?

institu?iilor ?i regulilor constituite оn acest scop desemneaz? statul, iar

puterea astfel institu?ionalizat? este o putere etatic? – puterea de stat.

Statul este un concept ?i o realitate, de?i, cum spunea Kelsen, “ca unitate

nu poate fi v?zut, nici auzit, nici pip?it”. Paradoxal, statul este o

institu?ie detestabil?, dar ?i indispensabil?. Necesitatea statului se

resimte atunci cвnd el nu exist?.

Deci cristalizarea puterii, exercitarea ei ca form? normal? de

organizare a colectivit??ilor stabilite pe un teritoriu, acea putere

suveran? considerat? c? reprezint? colectivitatea, apare odat? cu statul.

Teoriile cu privire la legitimitatea puterii au fost variate,

func?ie ?i de interesul urm?rit de sus?in?torii lor. Vom evoca ?i noi

succint aceste terorii.

Desigur c? originea divin? a puterii a ap?rut pentru a justifica

imposibilitatea оn?elegerii ?i argument?rii puterii. De?in?torii puterii

era Dumnezeu, оmp?ratul Japoniei fiind numit “ fiul Soarelui ”.

Teoria patriarhal? justific? existen?a statului din familie, оn

timp ce teoria patrimonial? sus?ine c? statul a luat fiin?? din dreptul de

proprietate asupra p?mвntului.

Teoria contractualist?, sus?inut? mai ales de J.J. Russeau, T.

Hobbes ?i J. Locke motiveaz? existen?a statului ?i a puterii sale printr-un

“pact de nesupunere” a celor mul?i fa?? de rege, care le garanteaz? un

minim de libertate.

Teoria violen?ei sus?ine c? statul este rezultatul unui impuls din

afar?, al “cultului for?ei” ?i al “spa?iului vital”.

Teoria juridic? a statului-na?iune” sus?ine c? statul este

personificarea juridic? a unei na?iuni.

Sus?in?torii acestei teorii (Einstein, Carre de Malberg, Jellinek,

Laband) re?in diferi?i factori pentru definirea unei na?iuni. Astfel,

concep?ia german? insist? pe factorii materiali ?i spirituali, concep?ia

francez? re?ine elementele subiective (sentimentele spirituale ce leag?

membrii colectivit??ii, dorin?a de a tr?i оmpreun?).

Aceast? teorie a fost infirmat? de realitatea istoric?. Оn Italia

?i Germania na?iunea a precedat formarea statului, iar оn SUA statul a luat

fiin?? оnaintea na?iunii.

Marx a f?cut critica Statului, definit ca “domnie a competen?ei” ?i

care “realizeaz? interesul general dincolo de contradic?iile sistemului

nevoilor, transformвnd individul оn cet??ean”. Statul este de fapt “un

produs al clasei dominante economic ?i care justific? domina?ia prin

autoritatea legilor ?i a sistemului politic – (“critica filozofiei

dreptului” – a lui Hegel).

Se confund? astfel statul cu realitatea sa istoric?, statul cu

puterea politic? ori guvernamental?, ignorвndu-se eforturile f?cute de J.J.

Russeau pentru a defini politic natura regimului democratic”.

Teoria sociologic? sus?inut? de Jean Duguit, afirm? c? de fapt

statul “este un fapt istoric, grupul impunвndu-?i voin?a sa celorlal?i

membri ai societ??ii”. Se reliefeaz? astfel оn prim plan “puterea material?

a statului”, “for?a sa irezistibil? de constrвngere”.

Оn leg?tur? cu caracterul puterii de stat (ale puterii publice)

opiniile sunt variate, o deosebire esen?ial? relevвndu-se оntre cele

marxiste ?i cele nemarxiste. Dar dup? cum vom vedea, unele tr?s?turi sunt

re?inute de ambele categorii de doctrine, cum este, de exemplu, caracterul

politic (pentru aceasta fiind folosite acelea?i argumente sau argumente

deosebite), iar altele sunt remarcate fie numai оn doctrina occidental?

nemarxist? (?i sunt re?inute pentru democra?iile de aici), fie numai de

cea marxist?. Caracterele puterii de stat re?inute de majoritatea

speciali?tilor marxi?ti ?i nemarxi?ti sunt:

1. Politic

2. Putere investit? cu for?? de constrвngere material?;

3. Organizat

4. Suveranitate

La aceasta marxi?tii adaug? caracterul unitar, iar unii autori

occidentali enum?r? ?i alte caractere, precum:

1. Caracterul civil;

2. Caracterul temporar;

3. Putere de superpozi?ie ?i de centralizare.

Juri?tii marxi?ti re?in unele caractere care - zic ei – sunt

оntrunite numai de puterile statale ?i anume:

1. Democratic;

2. Creator;

3. Progresist.

Puterea de stat este o putere politic?

Este o caracteristic? a puterii de stat argumentat? оn mod diferit

оn gвndirea marxist? fa?? de cea nemarxist?. Pentru Marx ?i discipolii s?i,

esen?a politicii trebuie c?utat? оn lupta de clas?, оn doctrina lor baza

economic? a societ??ii determinвnd оntreaga suprastructur?, deci, ?i

puterea de stat, care este o putere de clas?, apar?in?toare aceleia care,

fiind de?in?toarea principalelor mijloace de produc?ie, este, ca efect al

acestui fapt, ?i de?in puterea de stat. Deci, cвnd marxi?tii spun c?

puterea de stat este o putere politic?, se refer? la caracterul ei de

clas?, la faptul c? ea apar?ine numai unei clase ?i este utilizat? оn

general pentru realizarea unor interese specifice, pentru atingerea unor

scopuri legate de menirea istoric? a unei clase. ?i totu?i, оn concep?ia

fondatorilor marxismului, orice putere politic? de tip “ expoatator ” are

?i unele sarcini general-umane, dincolo de cele de clas?, precum cele

referitoare la men?inerea echilibrului intern, ap?rarea patriei etc.3

Re?inвnd caracterul politic al puterii de stat, unii gвnditori

occidentali aduc argumente diferite fa?? de marxi?ti. Astfel Harion ?i J.

Giequel sus?in c? puterea de stat este o putere politic? deoarece:

1. Statul este un arbitru, alegвnd оntre diverse op?iuni (mai

ales оn occident, prin ac?iunea grupurilor de presiune);

2. Puterea nu mai este de natur? patrimonial? ca оn evul

mediu, cвnd se f?cea o confuzie оntre patrimoniul statului

?i patrimoniul privat, autoritatea statului fiind o

autoritate direct? (personal?);

3. Sanc?iunile pronun?ate оn numele statului sunt sanc?iuni

directe privind persoana ?i deosebindu-se astfel de cele

patrimoniale specifice societ??ii revolute. Sau оn

concep?ia altor autori,

caracterul politic al puterii de stat este determinat de existen?a

deosebirilor dintre guvernan?i ?i guverna?i, idee ce reiese din concep?ia

fondatorilor dreptului constitu?ional clasic francez.

Puterea de stat este oficial?

Puterea de stat este oficial?. Aceasta оnseamn? c? puterea de stat

este legitim?. Legitimitatea ei se traduce prin faptul instaur?rii

democratice pe calea alegerilor (vot universal, egal, direct, secret ?i

liber exprimat) sau forma nedemocratic? a folosirii for?ei, violen?ei pe

calea revolu?iilor, insurec?iilor.

Oficialitatea puterii statale presupune de asemenea, continuitatea

?i permanen?a acesteia, este ?tiut c? guvernarea trebuie s? fie permanent?,

altfel societatea sufer? ?i genereaz? haos.

Ca putere oficial?, chiar dac? este format? din reprezentan?ii unui

grup ori ai anumitor partide (alegerile sunt cele care decid), puterea de

stat se exercit? pentru оntreaga societate, conduce toat? societatea.

Оn opinia domnului profesor Ion Deleanu, premisa ?i totodat?

mijlocul puterii de stat de a se valoriza ca factor de comand? social? sunt

crearea ?i aplicarea normelor juridice. O considerabil? parte a rela?iilor

sociale devin astfel rela?ii juridice, al c?ror con?inut se exprim? prin

drepturile ?i obliga?iile, juridice?te consacrate ?i garantate, ce revin

participan?ilor la aceste rela?ii. Op?iunea politic? devine acum dirijare

statal? ?i juridic?, aflat? sub semnul virtualit??ii constrвngerii

juridice. De?i normele juridice nu asaneaz? totalitatea normelor ?i

rela?iilor politice sau de alt? natur? existente оn spa?iul social – acest

lucru nefiind de altfel posibil ?i nici necesar – prin func?iile pe care le

оndeplinesc – ?i оnainte de toate prin postularea preeminen?ei intereselor

generale -, normele juridice subordoneaz? toate celelalte norme sociale, le

polarizeaz? оn jurul anumitor valori specifice societ??ii, astfel оncвt, оn

cele din urm?, оntregul sistem normativ al societ??ii poart? pecetea unora

?i acelora?i interese.

Desigur c? puterea de stat – ca ansamblu unitar al institu?iilor

?i rela?iilor de putere reglementate juridic - nu poate s? acopere ?i nici

nu absoarbe multitudinea ?i diversitatea institu?iior ?i raporturilor de

putere existente оn societate (corpul electoral, partidele politice,

sindicate, alte organiza?ii, grupuri de presiune, organiza?ii religioase).

Dimensiunea puterii оn societate, sub diferitele ei forme (puterea

institu?ional?, puterea partidelor, a sindicatelor, a grupurilor de

presiune, mass-mediei etc.) ?i interac?iunea dintre factorii ei constituie

o condi?ie esen?ial? de echilibru ?i eficacitate la nivel social, precum ?i

premisa decisiv? a unui regim autentic democratic.

Puterea de stat ?i societatea se afl? оntr-o rela?ie de

influen?? reciproc?. Dac? puterea de stat se realizeaz? ca autoritate оn

societate ?i fa?? de ea, societatea ac?ioneaz? de asemenea asupra puterii

de stat. Astfel: orice societate о?i polarizeaz? interesele generale оn

jurul unor valori pe care puterea de stat, sub aspectul esen?ei ei, a

modului ei de organizare ?i de exercitare, nu le poate ignora (de exemplu

ideologia democratic?, liberal? ?i pluralist?); ansamblul rela?iilor

economice ale societ??ii, inclusiv rela?iile de proprietate, influen?eaz?

de asemenea organizarea puterii de stat ?i func?iile ei (de exemplu,

economia liberal?, comparativ cu cea socialist?); circumstan?ele istorice

?i tradi?iile (bun?oar?, constituirea unor state оn procesul

decoloniz?rii, tradi?iile monarhice sau republicane) prefigureaz? puterea

?i apoi contribuie la cristalizarea ei; factorul interna?ional exercit? ?i

el o presiune considerabil? asupra puterii de stat (de exemplu,

constituirea zonelor de influen?? la Ialta, оn 1945); оn fine, psihologia

individual? ?i colectiv? оndepline?te un rol important оn procesul

organiz?rii puterii ?i al stabilirii func?iilor ?i metodelor ei de

exercitare. A?adar societatea ac?ioneaz? asupra puterii de stat prin

intermediul factorilor ideologici, economici, politici, interna?ionali

etc., realizвndu-se astfel un original ?i permanent circuit feed-back оntre

puterea de stat ?i societate.

Puterea de stat este investit? cu putere de constrвngere material?

Statul a fost ?i este conceput ca un sistem de organiza?ii care,

urm?rind realizarea unor func?ii la nivelul societ??ii, poate ?i trebuie s?

utilizeze “for?a” оn acest scop. Vorbind de caracteristicile puterii de

stat, D. Negulescu cita pe Jhering, care оn “Der zweek im Recht” ar?ta c?

statul este o putere superioar? tuturor voin?elor ce se g?sesc pe

teritoriul s?u. Aceast? putere este ?i trebuie s? fie - pentru ca s? avem

un stat – o putere material? superioar? oric?rei alte puteri existвnd pe un

teritoriu determinat. Statul nu poate fi conceput оn afara puterii de

comand?, оn afara puterii de constrвngere. “Lipsa puterii materiale (Macht)

este p?catul mortal al statului – preciza Jhering. “Popoarele au suportat –

continu? el – cea mai rea folosin?? a puterii de stat, biciul lui Atila ?i

nebunia unor оmp?ra?i romani; ele au s?rb?torit ca pe ni?te eroi adev?ra?i

tirani, la picioarele c?rora oamenii se prosternau оn pulbere. Chiar оn

starea de delir, despotismul r?mвne o form? de stat, pe cвt? vreme anarhia

Страницы: 1, 2